Cum pot amenința paraziții externi sănătatea animalelor de companie?

Ce știți cu adevărat despre riscurile pentru sănătate pe care le constituie paraziții animalelor, cum ar fi puricii la câini?

Multă lume crede că puricii, căpușele și alți paraziți externi nu sunt decât o oarecare neplăcere pentru animalele noastre. Desigur, sunt cam nesuferiți și ne deranjează câinii și pisicile, dar asta e tot, nu?

Ei bine, de fapt acești musafiri nedoriți pot determina o serie de probleme serioase de sănătate iubiților noștri companioni. Când iau contact cu animalele noastre de companie, paraziții pot transmite o serie de boli, dintre care unele pot fi fatale.

Pentru a ne menține animalele în siguranță trebuie să oprim paraziții înainte de a putea transmite boli.

Cei mai importanți paraziți externi

Multe tipuri de paraziți externi ne pot afecta animalele de companie, dar trebuie să fim atenți îndeosebi la căpușe și insectele care se hrănesc cu sânge (denumite și ”vectori”), care pot transmite boli grave.

Ce putem citi într-o lucrare științifică:

”BOLILE TRANSMISE PRIN INTERMEDIUL VECTORILOR FORMEAZĂ UN GRUP DIVERSIFICAT DE BOLI, DETERMINATE DE O MULTITUDINE DE PATOGENI, TRANSMIȘI PRIN VECTORI ARTROPOZI, CUM AR FI ȚÂNȚARII, PURICII, CĂPUȘELE ȘI MUSCULIȚELE DE NISIP. GESTIONAREA CORECTĂ A ACESTOR BOLI ESTE FOARTE IMPORTANTĂ, ATÂT DIN PUNCT DE VEDERE UMAN, CÂT ȘI VETERINAR, AVÂND ÎN VEDERE CĂ MULȚI DIN ACEȘTI PATOGENI SE POT TRANSMITE LA CÂINI ȘI LA OAMENI, CARE DE OBICEI TRĂIESC ÎMPREUNĂ.”

Deci, să aruncăm o privire la fiecare din acești paraziți.

Căpușele

Căpușele sunt mici arahnide care se hrănesc cu sânge și se găsesc frecvent în zonele ierboase, împădurite; cu toate acestea, pot popula foarte ușor și parcurile urbane. Ele ne atacă animalele de companie cățărându-se pe plante și pe iarba înaltă și prinzându-se de blana animalului când acesta este prin preajmă.

Căpușele pot transmite o serie de boli grave, inclusiv babesioza, ce determină anemie și care poate fi fatală pentru animale; anaplasmoza, care poate duce la febră mare; și mai multe boli rickettsiale, periculoase atât pentru oameni, cât și pentru animale.

Din păcate, este obișnuit să găsim căpușe pe câini și pisici – și, datorită temperaturilor în creștere, aceste arahnide care se hrănesc cu  sânge sunt mai active ca niciodată. Pe măsură ce vremea se încălzește, căpușele pot rămâne active mai mult timp decât de obicei, pe timpul verii și al toamnei, și se pot extinde în zone care până acum erau prea friguroase.

De fapt, căpușele sunt acum o problemă pe tot parcursul anului în multe țări. Pentru a le evita și pentru a ne proteja animalele și familia de bolile pe care acestea le transmit, trebuie să apelăm la protecție întregul an.

Puricii

Puricii sunt insecte fără aripi, care se hrănesc cu sânge, a căror prezență o semnalăm mai ales la câini, pisici și mici mamifere de casă.

Puricii pot sări de mai multe ori înălțimea lor, permițându-le să se agațe de blana animalelor noastre de companie și să ajungă astfel în interior. Acest lucru îi face să fie o problemă pe tot parcursul anului; chiar dacă au nevoie de temperaturi calde pentru a supraviețui, căldura casei le permite să se reproducă și să rămână activi. 95% din ciclul de viață al unui purice are loc în casă, nu pe animalul de companie, așa că, pentru fiecare purice care trăiește pe prietenul nostru patruped, există mult mai mulți care așteaptă să-i ia locul. Acesta este motivul pentru care animalul de companie are nevoie de protecție continuă împotriva puricilor.

Puricii pot provoca dermatită alergică, o reacție alergică la saliva acestor insecte care poate fi foarte supărătoare pentru câini și pisici; din cauza mâncărimii intense, animalele de companie își pot pierde blana și chiar își pot răni pielea. Puricii pot transmite și bartoneloza, cunoscută și sub numele de boala zgârieturii de pisică. Proiectul Big Flea, desfășurat în Marea Britanie în 2018, a constatat că 11% dintre purici erau purtători de bacterii care provoacă bartoneloza. Oamenii pot contracta boala atunci când manipulează animale infestate cu purici, din excrementele de purici sau de la mușcături și zgârieturi, ceea ce îi expune pe proprietarii de animale unui risc crescut.

Țânțarii 

Țânțarii sunt o problemă întâlnită peste tot în lume, mai ales în zonele calde și umede, cum ar fi lacurile sau mlaștinile. Deși rareori pot zbura mai mult de 80 de kilometri, ei pot totuși călători pe distanțe mari ca și pasageri clandestini în bagajele oamenilor.

Ca și căpușele, țânțarii profită de creșterea temperaturilor. Vremea mai caldă și mai umedă le permite să se răspândească pe teritoriul Europei și să ajungă în țări care înainte erau prea friguroase. Mai multe specii tropicale, cum ar fi țânțarul tigru asiatic, se găsesc acum în mai multe țări europene.

Țânțarii sunt bine-cunoscuți pentru transmiterea malariei la om, dar ei pot transmite mai multe boli câinilor și pisicilor inclusiv viermele cardiac, un mic vierme ce poate bloca organele animalelor și, din păcate, este adesea fatal.

Musculițele de nisip 

Musculițele de nisip sunt insecte mici, cu aripi, similare țânțarilor. Se găsesc în Europa sudică, dar se pare că acum arealul lor se întinde spre nord, din cauza creșterii temperaturilor; au fost raportate exemplare în nordul Franței și Germania^4,5. 

Musculițele de nisip sunt active, de regulă, la apusul soarelui și pot constitui o problemă serioasă dacă ne înțeapă pe noi sau animalele noastre. Pot transmite leishmanioza, o boală severă care poate afecta atât câinii, cât și oamenii.

Rămâneți informat, pentru a fi în siguranță

După cum am observat, amenințarea paraziților se extinde pe întreg teritoriul Europei, ca răspuns la schimbările de mediu.

Ca un prim pas spre protejarea animalelor, vă recomandăm să discutați cu un medic veterinar despre o protecție specifică împotriva paraziților, pentru sănătatea dumneavoastră și a familiei dumneavoastră. Nu există un înlocuitor pentru sfaturile de calitate pe care vi le poate oferi un medic veterinar, sfaturi adaptate rasei animalului, vârstei, personalității, stilului de viață și zonei de rezidență.

De asemenea, vă recomandăm să vizionați acest videoclip ce subliniază riscurile reprezentate de paraziți.

În plus, există câțiva pași pe care îi puteți urma pentru siguranța câinilor și pisicilor:

· O protecție adecvată contra căpușelor. Un tratament de lungă durată împotriva căpușelor, pentru câini și pisici, va distruge paraziții înainte ca aceștia să poată transmite boala. Asigurați-vă că vă protejați animalele de companie pe tot parcursul anului.

· Verificați spațiile interioare. Ouăle de purici, larvele și pupele pot sta în cele mai ferite colțuri din casă, așa că aspirați pe sub covoare, în cutele tapițeriei și spălați frecvent culcușul animalului.

· Periați des animalul. Cea mai bună opțiune este, desigur, o protecție de lungă durată împotriva puricilor dar, dacă aveți bănuieli, o periere rapidă poate descoperi puricii din blană – folosiți un pieptene special pentru purici și uitați-vă și după mici urme negre – excremente de purici. Dacă găsiți purici, țineți minte că aveți nevoie de  1-2 săptămâni de tratament continuu pentru a scăpa de o infestare.

· Mențineți curățenia în spațiul exterior. Căpușele și țânțarii se pot instala în jurul casei, deci mențineți curățenia și aruncați orice lucruri vechi care nu vă mai trebuie.

Pentru mai multe informații cu privire riscurile cu care se confruntă câinii noștri din cauza temperaturilor în creștere și despre ce puteți face pentru a-i menține în siguranță, vă rugăm să descărcați ghidul nostru științific despre sănătatea animalelor de companie.

1. Dantas-Torres, F., & Otranto, D. (2016). Best practices for preventing vector-borne diseases in dogs and humans. Trends in Parasitology, 32 (1), 43-55. https://doi.org/10.1016/j.pt.2015.09.004

2. Abdullah, S., Helps, C., Tasker, S., Newbury, H., & Wall, R. (2019). Pathogens in fleas collected from cats and dogs: distribution and prevalence in the UK. Parasites & Vectors, 12 (1), 1-10. 

3. Breitschwerdt, E. B., Maggi, R. G., Chomel, B. B., & Lappin, M. R. (2010). Bartonellosis: an emerging infectious disease of zoonotic importance to animals and human beings. Journal of Veterinary Emergency and Critical Care (San Antonio, Tex. : 2001), 20 (1), 8–30. https://doi.org/10.1111/j.1476-4431.2009.00496.x 

4. Aspöck, H., Gerersdorfer, T., Formayer, H., & Walochnik, J. (2008). Sandflies and sandfly-borne infections of humans in Central Europe in the light of climate change. Wiener klinische Wochenschrift, 120 (4), 24-29. https://doi.org/10.1007/s00508-008-1072-8

5. European Centre for Disease Prevention and Control and European Food Safety Authority. (2021). Phlebotomine sandflies maps. ECDC. https://ecdc.europa.eu/en/disease-vectors/surveillance-and-disease-data/phlebotomine-maps