Probleme ale ochilor la câine

Ochii câinelui dumneavoastră exprimă iubire, emoție, tristețe, neliniște și multe alte emoții. În cazul în care companionul dumneavoastră patruped are probleme cu ochii, totuși este posibil să nu poată comunica la fel de ușor și și-ar putea chiar pierde vederea. 

Este important să puteți recunoaște problemele ochiului la câine, în stadiile incipiente, pentru că intervenția rapidă poate, în multe cazuri, fi esențială pentru un rezultat mai bun.

Structura ochiului câinilor

În învățarea pentru identificarea problemelor ochilor la câine este de ajutor să înțelegeți structura unică a ochilor câinelui dumneavoastră.  

Precum la majoritatea mamiferelor, ochii câinelui dumneavoastră au formă sferică, cu două camere pline cu lichid, anterioară și posterioară. Camerele sunt separate prin lentile, a căror structură ajută la concentrarea fasciculelor luminoase pe partea posterioară a ochiului, retina.

Ochiul câinelui dumneavoastră are cornee, care este suprafața exterioară, transparentă, care oferă protecție ochiului intern. Ochii câinelui dumneavoastră au, de asemenea, pupilă și iris, precum ochii dumneavoastră, mușchi pentru a-i ajuta să se miște și pentru a deschide și închide lentilele, permițând accesul unei cantități potrivite de lumină.  

Câinele dumneavoastră are, de asemenea, o pleoapă superioară și una inferioară, însă una dintre caracteristicile care sunt unice la câine este existența unei a treia pleoape, denumită membrana nictitantă. Cea de-a treia pleoapă este localizată în partea inferioară a unghiului intern al ochiului, între pleoapa inferioară și ochi.

Pleoapa a treia este considerată a oferi protecție globului ocular și a ajuta la înlăturarea corpilor străini din ochi. Există, de asemenea, o glandă care este localizată în pleoapa a treia, despre care se crede că produce 30 de procente din partea apoasă a filmului lacrimal al câinelui dumneavoastră.

În mod normal, pleoapa a treia este ascunsă sub pleoapa inferioară, dar poate deveni vizibilă la unul sau la ambii ochi ai câinelui dumneavoastră, dacă este vreo problemă. Din acest motiv, este o idee bună să vă familiarizați cu anatomia ochilor câinelui dumneavoastră, inclusiv cu poziția pleoapei a treia.

1. Ce este “cherry eye”?

O afecțiune specifică a pleoapei a treia, “cherry eye”, care își are denumirea de la masa inflamată și roșie care apare în ochi atunci când un câine dezvoltă această afecțiune. „Cherry eye” apare atunci când glanda din pleoapa a treia se îngroașă și alunecă din locul său.  

Puteți observa ocazional pleoapa a treia a câinelui dumneavoastră atunci când acesta doarme sau dacă animalul dumneavoastră de companie își revine după anestezie.

În cazul în care câinele dumneavoastră prezintă “cherry eye” s-ar putea, totuși, să observați o umflătură roșie care apare la marginea pleoapei a treia, care este, de obicei, primul semn al acestei afecțiuni a ochiului la câine. Umflătura poate apărea la unui sau la ambii ochi. Unii câini pot să nu prezinte alte semne, în timp ce alții pot prezenta simptome care sunt asemănătoare cu cele de conjunctivită.  

“Cherry eye” se întâlnește cel mai frecvent la câinii cu vârsta între șase luni și doi ani.

Nu se poate preveni și cauza nu se cunoaște, dar poate exista o predispoziție genetică. Totuși, atunci când știți ce semne să urmăriți, puteți acționa rapid și solicita asistență veterinară pentru câinele dumneavoastră.

Cum se tratează “cherry eye”?

Medicul dumneavoastră veterinar poate recomanda un tratament cu picături oftalmice ca prim pas în abordarea „cherry eye”. Dacă afecțiunea persistă, inflamația nu se diminuează și câinele dumneavoastră nu se simte bine, poate fi recomandată intervenția chirurgicală.

2. Conjunctivita

Conjunctivita, sau “ochiul roz”, reprezintă inflamația conjunctivei și este destul de frecventă la câini. Semnele includ înroșirea ochiului, umflarea țesutului din jurul corneei, secreții oculare și ușor disconfort ocular, cu semne precum ținerea ochiului închis sau scărpinatul la ochi.

Există o multitudine de cauze care determină conjunctivită, precum alergiile.

Pentru a trata conjunctivita, medicul dumneavoastră veterinar va dori mai întâi să afle care este cauza. În funcție de sursa inflamației, tratamentul poate include următoarele proceduri:

• Înlăturarea factorului iritant și calmarea zonei cu medicamente de durere
• Prescrierea antibioticelor și a spălăturilor cu soluție salină, pentru a gestiona infecția
• Medicamente pentru alergii

3. EPIFORA

Afecțiunea lăcrimării excesive este cunoscută sub denumirea de „epiforă”. Semnele acestei afecțiuni oculare la câine includ ochi umezi, înlăcrimați, care pot determina urme sau miros pe blana de sub ochi.

Epifora poate fi rezultatul multor afecțiuni unde există producție de lacrimi în exces sau drenare slabă a lacrimilor, inclusiv gene anormale, conjunctivită și ulcere corneene.

Rasele miniaturale și mici par a fi mai predispuse la epiforă. Cauza cea mai frecventă a acestei afecțiuni este drenarea slabă a lacrimilor. Uneori, pleoapele câinelui se întorc înspre interior, ceea ce irită, de asemenea, ochiul și împiedică sistemul de drenare al lacrimilor. Intervenția chirurgicală poate fi o opțiune pentru a ameliora drenarea lacrimilor sau a corecta poziția pleoapei.  

În majoritatea cazurilor, medicul dumneavoastră veterinar va dori să afle care este cauza epiforei și să trateze problema corespunzător.

4. Ochiul uscat

Un câine cu ochi uscat sau cheratoconjunctivita sicca prezintă lipsă a efectului de lubrifiere al lacrimilor, o problemă care poate conduce la orbire, dacă nu este tratată.  

Ochiul uscat deseori arată precum conjunctivita recurentă sau infecția persistentă și poate include o scurgere de mucus în ochi, nas uscat și aspect tulbure al corneei, cu sau fără ulcere vizibile.

Cea mai frecventă cauză a ochiului uscat este atunci când sistemul imunitar al câinelui atacă glandele lacrimale.

Ochiul uscat este diagnosticat folosind un test simplu care măsoară producția de lacrimi, care este fără durere și ușor de efectuat. Tratamentul pentru ochi uscat are ca obiectiv refacerea producției de lacrimi folosind un unguent care este aplicat în ochi de două ori pe zi. Unii câini pot avea nevoie de tratament de suport cu picături și antibiotice sau unguent și lacrimi artificiale. 

5. GLAUCOMUL

Glaucomul apare atunci când un dezechilibru în producția și drenarea lichidului din ochi (umoarea apoasă) determină o acumulare de lichid care crește presiunea oculară până la niveluri nesănătoase. Aceasta nu determină doar durere câinelui dumneavoastră, ci poate fi însoțită de înroșirea ochilor și pierderea vederii.

Semnele de glaucom includ pupile dilatate (pupila dintr-un ochi poate avea o altă dimensiune față de cea din celălalt ochi), înroșirea ochilor sau dilatarea vaselor de sânge din partea albă a ochiului (sclera).

Poate exista și o bombare vizibilă a unuia sau a ambilor ochi. Câinele dumneavoastră își poate închide parțial ochii sau se poate scărpina, iar dumneavoastră puteți observa la cățel letargie, pierderea apetitului sau chiar apatie.

Aceste semne se pot datora durerii pe care o determină glaucomul. În cazul în care câinele dumneavoastră prezintă vreun semn de glaucom, acesta ar trebui văzut imediat de un medic veterinar, pentru a preveni pierderea vederii.

Glaucomul este diagnosticat prin folosirea unui tonometru, un aparat special pentru măsurarea presiunii intraoculare. Medicul dumneavoastră veterinar va propune tratamentul potrivit medicamentos și/sau chirurgical.

6. CATARACTA

Cataracta apare atunci când lentila devine încețoșată sau opacă, efectiv blocând lumina, care nu mai poate ajunge pe retină. Aceasta poate determina  de la probleme ușoare de vedere, până la orbire. Cataracta nu ar trebui confundată cu imperfecțiunile minore ale lentilelor, prezente la câinii tineri sau cu creșterea grosimii și indurarea țesutului lentilei centrale, care survin în mod normal la animalele mai vârstnice.

Cea mai frecventă cauză a cataractei este genetică (moștenită).

Cataracta moștenită poate afecta multe rase de câini, dar unele rase par a fi mai predispuse decât altele. Alte cauze includ diabetul, malnutriția, radiațiile, inflamația și leziunile. În diabet, cataracta este ca urmare a produșilor de degradare ai glucozei care se leagă de proteinele din lentile. Majoritatea câinilor diabetici vor dezvolta cataractă.

Va orbi câinele meu?

Cataracta nu înseamnă orbire certă. De fapt, câinii au simțurile auzului și mirosului atât de fine încât pierderea vederii poate să nu fie observată. Cataracta poate, de asemenea, să nu blocheze vederea complet. Evoluția sau stagnarea cataractei depinde de tipul acesteia, rasa câinelui și alți factori de risc diverși.  

Mulți câini se descurcă bine fără tratament specific pentru cataractă. Cataracta poate fi înlăturată chirurgical de către un medic veterinar specialist oftalmolog. Ar trebui să discutați cu medicul dumneavoastră veterinar pentru evaluarea ulterioară a afecțiunii câinelui și opțiunile de tratament. 

Nimănui nu îi place să își vadă animalul de companie suferind, deci, în cazul în care observați câinele că își dă cu laba la ochi, își freacă fața de podea sau covor, ar trebui să știți că acesta este un semn că pot fi probleme la nivelul ochilor.

Este o idee bună să consultați medicul veterinar la primul semn al unei probleme oculare. În unele cazuri, precum glaucomul, aceast lucru ar putea să-i salveze vederea câinelui dumneavoastră.