Boli transmise prin intermediul vectorilor – Partea a II-a

VECTORII ȘI BOLILE PE CARE ACEȘTIA LE TRANSMIT 

Puricii, căpușele și țânțarii pot fi mai mult decât o neplăcere sâcâitoare. De fapt, aceste organisme pot fi, de asemenea, purtătorii principali pentru multe dintre bolile grave, care pot afecta atât oamenii, cât și câinii noștri dragi.

Cunoscute ca „boli vectoriale”, agenții patogeni, sau organismele care determină bolile, sunt răspândiți de la un animal gazdă la altul, prin intermediul acestor organisme sâcâitoare, care au rol de transportori. Aceștia pot transmite boala de fiecare dată când ciupesc și se hrănesc pe o gazdă, precum un câine sau chiar un om. 

Întrucât deveniți mai atent cu privire la protejarea prietenilor dumneavoastră blănoși împotriva acestor paraziți, este util să știți că, în același timp, diminuați riscurile corelate cu bolile vectoriale.

ȚÂNȚARII

Țânțarii femele ciupesc și se hrănesc cu sânge. Acestea au nevoie de proteina din sânge pentru a genera ouă. Atunci când un țânțar ciupește, nu doar că se hrănește cu sânge, dar secretă și salivă iar aceasta pătrunde în sângele dumneavoastră.

Dacă țânțarul se hrănește pe un animal sau pe un om infectat, acesta poate transmite mai departe infecția la alte ființe, întrucât țânțarii se hrănesc de mai multe ori, din mai multe surse.  

Creșterea populației de țânțari a crescut răspândirea bolilor care sunt transmise prin intermediul acestora. Aceste boli se pot întâlni acum în toată lumea, nu doar în zonele care erau considerate odată ca fiind cu risc ridicat de țânțari, precum regiunile tropicale și subtropicale.

BOALA DETERMINATĂ DE VIERMELE INIMII (DIROFILARIOZA) 

Dirofilarioza este o boală cu potențial mortal, care debutează atunci când un țânțar infestat cu larvele parazitului ciupește un câine. Paraziții tineri pătrund în corpul câinelui prin leziunea produsă de ciupitura de țânțar și încep ciclul de dezvoltare.

La câini, aceste larve de viermi se dezvoltă în viermi adulți în inimă și în vasele de sânge învecinate, conducând, posibil, la insuficiență cardiacă și pulmonară. Viermii inimii maturi se reproduc și noi stadii infestante ale viermelui, denumite microfilaria, pătrund în fluxul sanguin, gata să infesteze un alt țânțar, atunci când se va hrăni. Această infestație se transmite rar de la țânțari la oameni. 

DIROFILARIA REPENS 

Un vierme parazit, care este transmis de țânțari, D. repens trăiește în țesutul subcutanat al câinelui, spre deosebire de viermele inimii. Majoritatea infestațiilor la câini sunt asimptomatice, cu toate că animalul dumneavoastră poate prezenta iritații și umflături ale pielii, precum și conjunctivită. 

Oamenii sunt susceptibili, de asemenea, la D. repens tot prin ciupitura de țânțar, însă, majoritatea larvelor infestante introduse la oameni se consideră că mor înainte de a ajunge la maturitate. Simptomele la oameni tind să fie, în majoritatea cazurilor, umflături localizate.

CĂPUȘELE

Căpușele apar dintr-un ou, apoi trec prin trei stadii de viață și, pentru a supraviețui, acestea trebuie să se hrănească cu sânge în fiecare dintre stadii. Majoritatea căpușelor se hrănesc pe toate mamiferele (unele chiar și pe păsări, reptile sau chiar amfibieni!) și multe căpușe au nevoie să își găsească o gazdă nouă pentru fiecare stadiu de viață. 

Precum în cazul țânțarilor, saliva căpușelor pătrunde în corpul gazdei pe la locul unde căpușa se hrănește. În acest fel, agentul patogen al bolii este atât ingerat de căpușă, cât și posibil transmis la alte animale gazdă. 

Atunci când o căpușă se hrănește, aceasta poate rămâne atașată timp de câteva zile continuând să se hrănească. Căpușa nu transmite o boală imediat cum se atașează, durează ceva timp, cu toate că durata poate fi diferită, pentru diferiți agenți patogeni. 

Acesta este un aspect important, pentru că tratamentele care vor elimina căpușele atunci când acestea se hrănesc pe câini trebuie să acționeze suficient de rapid, pentru a preveni transmiterea vreunei boli la câinele respectiv. 

S-a înregistrat o creștere importantă a populației și a mișcării în cazul speciilor de căpușe. Spre exemplu, căpușa maro a câinelui era înainte întâlnită mai ales în zonele mediteraneene mai calde, dar în ultimii ani s-a mutat mai la Nord, în Europa. Această căpușă se poate găsi chiar și în clădiri și poate supraviețui în lunile mai reci fiind protejată de vremea rece de iarnă. 

Un alt exemplu recent este descoperirea căpușei asiatice a vitelor în Statele Unite, în 2017. Această căpușă fusese întâlnită anterior în Asia de Est, unde reprezintă o amenințare gravă. A fost descoperită recent în New Jersey, la o oaie fără istoric de călătorie în afara țării.

A urmat apoi o răspândire geografică rapidă, cu identificarea pe animale în peste zece state diferite.  Mișcarea acestei căpușe este susținută de capacitatea sa de a se reproduce prin partenogeneză, o formă rară de reproducere asexuată, unde căpușele femele pot produce progenituri fără prezența căpușelor masculi.

Căpușa asiatică a vitelor infestează, de asemenea, câinii, iar căpușa poate fi un vector care răspândește Babesia la câini, iar din fericire, se pare că nu transmite boala Lyme. 

Căpușa asiatică a vitelor poate să fi intrat neobservată în SUA în timpul transporturilor, în timp ce se hrănea din canalul auricular extern al câinilor. Capacitatea sa specifică de reproducție înseamnă că doar o căpușă femelă care a pătruns în țară este îndeajuns pentru a începe o populație.

BOALA LYME 

Denumită de asemenea borelioză, boala Lyme este determinată de o bacterie care se numește Borrelia burgdorferi. Această boală este, în prezent, cea mai frecventă afecțiune ce se poate manifesta la oameni, care este transmisă prin intermediul căpușelor, mai exact a căpușelor Ixodes.

Câinii pot fi, de asemenea, infectați și pot dezvolta boala clinică. Diagnosticul bolii Lyme rămâne o provocare la câini, așa cum este și la oameni, iar borelioza canină este recunoscută mai pe larg în Statele Unite decât în Europa. 

RICKETTSIOZA  

Mușcătura de căpușă poate expune câinii și oamenii la o multitudine de bacterii mici care aparțin unui grup denumit Ricketsii. Acestea includ organisme care determină o varietate de boli: 

• Ehrlichioza 
• Anaplasmoza 
• Febra de Rocky Mountain – și altele

MUȘTELE DE NISIP 

Muștele de nisip sunt musculițe mici care cresc în zone umede, întunecoase, cu multă materie organică disponibilă pentru hrănirea larvelor. Femelele de muște de nisip au nevoie să se hrănească cu sânge pentru a-și produce ouăle. 

LEISHMANIOZA

Leishmanioza este o boală parazitară care se întâlnește în zone de la tropice, subtropice și Sudul Europei. Este o boală transmisă prin intermediul vectorilor, gravă și frecventă în rândul câinilor, în unele regiuni geografice, determinată de protozoarul parazit Leishmania infantum și transmis de mai multe tipuri de muște. 

• Este prezentă în Bazinul mediteraneean, Orientul Mijlociu, Asia Centrală, America Centrală și de Sud. 
• Aceasta apare și la oameni și, în trecut, boala la om apărea în special la copii (de aici denumirea infantum). 

• Sunt disponibile vaccinuri pentru a ajuta la protejarea câinilor împotriva acestei boli și pentru a diminua nevoia de tratament.

Leishmanioza se răspândește în zone noi, în principal ca urmare a mișcării câinilor. Spre exemplu, 12 procente dintre câinii care fie au călătorit, fie s-au relocat din zone infestate, în Germania, era pozitivi pentru Leishmania infantum. În Marea Britanie, aproape 15 procente dintre câinii importați sunt pozitivi pentru Leishmania. 

Câinii infestați pot crește riscul apariției leishmaniozei la oameni, dar totuși această boală nu este transmisă direct de la câini la oameni.  Mai degrabă câinii infestați vor infesta un număr și mai mare de muște de nisip, ceea ce poate conduce ulterior la ciupirea oamenilor de către muște și răspândirea mai departe a bolii.

Din păcate, aceste informații au condus la diminuarea activităților în populațiile de câini din unele țări, ca parte a unei politici guvernamentale pentru controlul riscului pentru oameni. Sacrificarea câinilor, indiferent dacă sunt sănătoși sau bolnavi, nu este considerată o măsură eficientă pentru controlul posibilelor infestări.

Alte măsuri de prevenție, mai ales utilizarea tratamentelor cu acțiune de lungă durată, care împiedică muștele să se hrănească pe câini, în combinație cu vaccinarea câinilor, sunt mult mai eficiente.

EVALUAREA PENTRU BOLILE TRANSMISE PRIN INTERMEDIUL VECTORILOR 

Este mai des întâlnită testarea pentru bolile transmise prin intermediul vectorilor în clinicile veterinare din Statele Unite, decât în cele din Europa.

Mai sunt multe de aflat legat de cât de curând de la infestare un câine va fi pozitiv la testul de boală; tipurile de semne clinice pe care un câine infestat le va dezvolta; când se așteaptă semnele clinice; și de ce unii câini nu prezintă niciodată semne clinice ale infestării.

În plus, unii câini pot continua să fie pozitivi mulți ani după ce se infestează, ceea ce se observă, spre exemplu, pentru ehrlichioză, iar acest fapt complică interpretarea unui test pozitiv ca modificare recentă sau ca o infestare care s-a petrecut în trecut. 

Ca proprietar de animal de companie, cea mai bună protecție este să fiți consecvent cu tratamentele de prevenție și să programați vizite regulate la medicul veterinar. Dacă observați vreo modificare a sănătății câinelui dumneavoastră, să îi atrageți atenția medicului veterinar.